- a avea ca scop
- v. \a avea ca scop drept \a avea ca scop .
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a avea ca scop
Look at other dictionaries:
viza — VIZÁ2, vizez, vb. I. tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a ţinti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser. Trimis de … Dicționar Român
miliţie — MILÍŢIE, miliţii, s.f. 1. (În fostele ţări socialiste din Europa) Instituţie de stat având drept scop menţinerea ordinii publice şi respectarea regulilor de convieţuire socială; reprezentanţii acestei instituţii; p. ext. clădirea în care îşi avea … Dicționar Român
urmări — URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV. tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ţine pe cineva sub observaţie; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A … Dicționar Român
economat — ECONOMÁT, economate, s.n. (Ieşit din uz) Magazin de aprovizionare în cadrul unei întreprinderi şi instituţii, care avea drept scop procurarea bunurilor de consum de primă necesitate pentru salariaţi şi pentru familiile lor. – Din fr. économat.… … Dicționar Român
iredentism — IREDENTÍSM s.n. Mişcare politică de eliberare naţională a unor teritorii aflate sub ocupaţie străină, devenită, după primul război mondial, mişcare anexionistă şi naţionalistă. [var.: iridentísm s.n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme.… … Dicționar Român
pionier — PIONIÉR, Ă, pionieri, e, subst. 1. s.m. şi f. (Ieşit din uz) Membru al organizaţiei de masă a elevilor de 7 14 ani, care, avea ca scop educarea comunistă a elevilor. 2. s.m. şi f. Persoană care face parte dintr un grup (de colonişti sau de… … Dicționar Român
vedere — VEDÉRE, vederi, s.f. I. 1. Faptul de a (se) vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul văzului; vedenie. ♢ loc. adv. La vedere = în văzul tuturor, în public, deschis. Din vedere = a) (numai) privind; (numai) după înfăţişare, fără a l fi cunoscut… … Dicționar Român
trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
purta — PURTÁ, port, vb. I. 1. tranz. A lua, a ridica, a ţine pe cineva sau ceva în mână, în braţe etc. pentru a l transporta în altă parte; a duce. ♢ expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăţa pe cineva. A purta (pe… … Dicționar Român
